Problema cercetarii si a cercetatorilor este una cu mult mai adanca. Pe de o parte una institutionala. Avem institute ce au functionat inainte de 1990 si care multe apartin de MEN, institute care au devenit ale Academiei Romane, centre de cercetare ale universitatilor care au aparut dupa 1995. Prin urmare, exista o prea mare faramitare a cercetarii. Normal ar fi fost o reforma de structura, prin care vechile institute performante sa treaca sub coordonarea mediului universitar.In tarile UE nu exista institute academice si non-academice. Astfel, s-au dezvoltate numeroase grupuri de interese in cercetare, multe cu sprijin partinic iar finantarea este foarte redusa fata de ceea ce aloca alte state din UE. Aplicarea criteriilor pentru calitatea cercetarii se poate face doar in institute de cercetare puternice, cu resurse economice, cu dotari de ultima generatie, cu resurse pentru multiple participari la maifestari internationale de prestigiu. La noi, cercetarea este un fel de cenusareasa care nu si-a gasit un print care sa o finanteze corespunzator. Mediul de afaceri este subcapitalizat si putine firme fac cercetare adevarata si angajeaza cercetatori valorosi, cei mai multi devin doar experti.
↧
